Repere Istorice
Urmele arheologice au fost cercetate si studiate de Institutul de Arheologie din Cluj si Muzeul Municipal din Medias. S-au descoperit mai multe urme materiale care atesta prezenta vietii si a omului pe aceste meleaguri.
Asezarea preistorica se afla pe panta joasa a dealului din sud-vestul orasului. Au fost scoase la iveala bucati de chirpici si impresiuni de nuiele, ceramica fragmentara. Pe malul drept al paraului Visa cu ocazia exploatarii unei cariere de nisip s-a descoperit un molar apartinand unui mamut (Mamuthus Primigenius Blumb) si urmele unei asezari din bronzul timpuriu. Aceste materiale au fost donate Muzeului din Medias.
In timpul amenajarii constructiilor pentru strand au fost identificate un sirag de margele confectionate din cochilii de scoici perforate si scheletul unui adult, precum si urmele unei locuinte semiingropate apartinand periodei hallstattiene. Locuinta cuprindea o vatra de foc si mai multe vase de lut care dateaza din mileniul II i.e.n. Alte sapaturi efectuate in 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu in colaborare cu profesorul Nicolae Dragan din Medias, au scos la iveala un mormant de inhumatie cu numeroase obiecte de inventar: o fibula, un inel de argint, 2 margele din foita de aur, o bucata dintr-o toarta de bronz cu proteme de sarpe, un dentar republican (229 – 217 i.e.n.), un antonomian de la Filip Arabul (244 – 248 e.n.), o bucata dintr-o zabala, o placa de bronz, o fusaiola de lut ars. Mormantul prin natura inventarului sau este de factura romana si apartine unei persoane din randul populatiei romane din secolul III e.n. In jurul mormantului s-au gasit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare rosie-galbuie sau gri inchis.
Cel mai important punct arheologic se poate considera Dealul Cetatii (Burc) unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorica: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz apartinand culturii Witenberg si o moneda de bronz de factura tracica din secolul I i.e.n. Pe Dealul Cetate au fost localizate vestigii romane si resturile unui mormant din secolul IV e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei asezari s-au descoperit fragmente ceramice din secolele XI – XII – semne evidente ale vatrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuitatii populatiei pe aceste meleaguri din timpuri stravechi, pana in zilele noastre. Centrul asezarii s-a mutat dintr-o parte in alta datorita in parte interventiei procesului de migratie a popoarelor, proces atestat in Copsa prin descoperirea unor fragmente de ceramica cenusie.
Daca vechea asezare nu s-a mentinut tot timpul in acelasi loc se datoreste si istoriei framantate a Transilvaniei in prima parte a evului mediu.
Atestarea documentara propriu zisa a asezarii medievale apare in ordinea cronologica sub denumirea
• Parva Kabaz – 1402;
• Kopps Minor – 1415;
• Kyss Kappyss – 1429;
• Magzar Kapus – 1733;
• Kopse – 1750;
• Klein Kopische – Copsa Mica – 1850.
Statele din jurul Copsei – Axente Sever, Tarnava, Tarnavioara, Valea Viilor apartineau Fundusregius organizat administrativ in scaunul Medias. In secolul XIV acest scaun obtine autonomie fata de regatul Ungariei, autonomie intarita de Mateas Rex in 1476 printr-o diploma numita Universitas Saxonum. Privilegiile acordate acestei populatii sasesti s-au extins si asupra celei din Copsa. Documentele vremii atesta ca aici nu au existat tarani aserviti, ci liberi. Aceasta libertate trebuia rasplatita prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Alba Iulia – Dumbraveni – Sighisoara care era o artera principala din estul Tranzilvaniei.
Pe locul bisericii evanghelice actuale in secolul XV s-a construit un turn de paza in jurul caruia a luat fiinta localitatea care azi constituie vatra veche a orasului. Batranii povestesc ca acest turn era un mic punct de vama pentru comerciantii care circulau spre Medias si Blaj. De aici traducerea din limba maghiara „Poarta Mica”. Numele de mica este dat probabil de suprafata restransa pe care o ocupa orasul din cauza luncii inundabile a Tarnavei Mari si a reliefului framantat. Amenajarea cailor de comunicatie atat sosele cat si cai ferate determina o dezvoltare mai pronuntata a localitatii. Intre 1850 – 1867 se construieste drumul national Sibiu – Sighisoara – Brasov , iar in 1872 cala ferata Sibiu – Copsa, la care in 1873 se adauga via Arad – Copsa – Brasov. Localitatea devine astfel un nod feroviar important. Dezvoltarea se datoreaza descoperirii si exploatarii gazului metan. Prima sonda ia fiinta in 1913 dar lucrarile se intrerup datorita izbucnirii primului razboi mondial.
Monografia oraşului
Copsa Mica este atestata din punct de vedere istoric in anul 1700. Cu toate acestea o prima atestare documentara dateaza de la inceputul sec. al-XV-lea. Conform informatiilor dintr-o lucrare a prof. C. Suciu asezarea apare initial sub denumirea de PARVA KABAZ in anul 1402. In anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar in anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS.
Satele din jurul Copsei – Axente Sever, Tarnava, Tarnavioara, Valea Viilor apartineau Fundusregius organizat administrativ in scaunul Medias. In secolul XIV acest scaun obtine autonomie fata de regatul Ungariei, autonomie intarita de Mateas Rex in 1476 printr-o diploma numita Universitas Saxonum. Privilegiile acordate acestei populatii satesti s-au extins si asupra celei din Copsa. Documentele vremii atesta ca aici nu au existat tarani aserviti, ci liberi. Aceasta libertate trebuia rasplatita prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Alba Iulia – Dumbraveni – Sighisoara care era o artera principala din estul Transilvaniei.
In anul 1415 in Copsa Mica exista parohia si biserica romano-catolica. In sec. al-XVII-lea reforma principilor ardeleni din Transilvania, a produs schimbari a religiei locuitorilor, majoritatea devenind lutherani. Desi o parte a populatiei este de origine maghiara influenta sasilor din zona si-a spus cuvintul determinind imbratisarea reformei lutherane. Atestarea populatiei romanesti se face la sfirsitul sec. al-XVIII-lea, in analele bisericii romano-catolice amintindu-se de aparitia unui numar de 12 – 15 familii de ortodocsi. In 1864 familiile de romani primesc de la un donator necunoscut o suprafata de teren unde isi vor construi o mica biserica din lemn si actualul cimitir. In anul 1901 se construieste actuala biserica ortodoxa.
Pe locul bisericii evanghelice actuale in secolul XV s-a construit un turn de paza in jurul caruia a luat fiinta localitatea care azi constituie vatra veche a orasului. Batranii povestesc ca acest turn era mic punct de vama pentru comerciantii care circulau spre Medias si Blaj. De aici traducerea din limba maghiara Poarta Mica. Numele de mica este data probabil de suprafata restransa pe care o ocupa orasul din cauza luncii inundabile a Tarnavei Mari si a reliefului framantat. Amenajarea cailor de comunicatie atat sosele cat si cai ferate determina o dezvoltare mai pronuntata a localitatii. intre 1850 – 1867 se construieste drumul national Sibiu – Sighisoara – Brasov – Blaj – Copsa, iar in 1872 calea ferata Sibiu – Copsa, la care in 1873 se adauga via Arad – Copsa – Brasov. Localitatea devine astfel un nod feroviar important. Dezvoltarea ulterioara se datoreaza descoperirii si exploatarii gazului metan. Prima sonda ia fiinta in 1913 dar lucrarile se intrerup din cauza izbucnirii primului razboi mondial. In jurul anului 1935 apar primele semne ale industrializarii localitatii. In anul 1961 localitatea a fost declarata oras.